Aldea

miroase a cafea si a tigara statuta in bucataria asta. miroase a iarna bleaga si tuta afara si geamul meu de la camera care s-a transformat in termopan pise ochii de atata dor de soare si vreme frumoasa.miroase iar a stare de nestare si a melancolii zbuciumate, a doruri si frici nesanatoase. ma gandesc ca poate ai dreptate cand spui ca rostul vietii e pana la urma sa iti gasesti linistea aia interioara si puterea de a fi fericit cu ceea ce faci si ce simti. ha! de ar fi atat de simplu…daca as putea sa stiu unde sa caut sau unde se vinde as fi prima sa cumpar un gram de fericire si unul de liniste si mai departe as invata sa le inmultesc sa le ajut sa creasca mari, atat de mari incat as deschide chiar un centru de “ajutorare pentru nefericiti” … dar nu stiu si uite asa imi fut zilnic cate un zambet … pacat de zambetul meu ca e frumos(cel putin asa mi se zice)

e doar o faza, o stare pe care nici nu ar trebui sa o iau in seama, dar de o intensitate considerabila si asta ma seaca. cred ca as fi foarte bine departe de tot ce am acum, plecata-n lumea mea, cum mai zic eu … undeva unde nu am nevoie decat de un acoperis deasupra capului, o saltea pe care sa dorm, o soba, cartile batranului Nichita si tu … tu … cred ca vreau deja prea multe si lumea mea nu prea mai e a mea e a tuturor.

vezi?!?despre asta vorbesc … despre asta …